04
iun.

Oaia neagră a familiei

A fi oaia neagră a unui neam este un act de iubire față de întregul neam din care faci parte.

În realitate, acea persoană pe care familia o exclude uneori sau față de care se poartă urât în multe situații este cel care, printr-un act de iubire, a fost ales încă din momentul conceperii sale să fie purtătorul informațiilor întregului neam astfel încât să demonstreze, să exprime, să manifeste toate dramele nerezolvate și să elibereze arborele sau genealogic.

Dacă te-ai simțit vreodată ca și cum ai fi oaia neagră a familiei tale, poate te întrebi de ce te-au ales tocmai pe tine.

Fiindcă în mod paradoxal, ‘oaia neagră’ a familiei poate fi cel mai puternic membru al unui neam, cel care poate onora această succesiune, cel care a înfăptuit cel mai mare act de iubire față de familia sa.

Așa-numitele ‘oi negre ale familiei’ sunt de fapt cei care aleg o cale nouă, aceea de a elibera prin ei întreg arborele familial.

Acei membri ai copacului familial care nu se adaptează regulilor sau tradițiilor unui sistem familial, cei care încă de mici caută să revoluționeze sistemul de convingeri și credințe familiale, fiind deseori în contradictoriu cu căile prestabilite urmate de tradițiile familiale, cei criticați, judecați și chiar respinși, ei sunt cei chemați să elibereze arborele unui neam din povești și patternuri repetitive care au pus bete în roata unor generații întregi.

‘Oaia neagră’ a familiei, cel care nu se adaptează, cel care strigă prin toți porii ‘rebeliune’, joacă un rol de bază în interiorul fiecărui sistem familial. El repară, detoxifiază și creează noi și înfloritoare ramuri în arborele genealogic.

Datorita acestui membru al unui neam, un arbore genealogic isi reinnoieste radacinile. Rebeliunea sa este pamant fertil, “nebunia” sa este apa care hraneste, incapatanarea sa este aer proaspat, pasiunea sa este foc care reinsufleteste inimile stramosilor sai. In actul sau de razvratire se manifesta nenumarate dorinte reprimate ale stramosilor sai, visurile lor neindeplinite, talentele lor irosite, frustrarile lor.

Din inerție, arborele unui neam va dori să continue să mențină direcția toxică a trunchiului său, ceea ce face misiunea personajului nostru dificilă și provocatoare. Cu toate acestea, cine să dea naștere de flori noi în arborele nostru dacă nu el? Cine va crea noi ramuri? Fără el, visurile neîmplinite ale celor care susțin arborele de generații întregi ar muri îngropate sub propriile rădăcini.

Nu lăsa pe nimeni să te facă să te îndoiești, ai grijă de ‘unicitatea’ ta ca de cea mai prețioasă floare a copacului tău. Tu ești visul tuturor strămoșilor tăi.”

Bert Hellinger