Puterea miraculoasă a Binecuvântării – Gregg Braden

Astăzi vom găsi cheia pentru câmpul lui Rumi, aflat dincolo de faptele rele sau de faptele bune, în înțelepciunea binecuvântării. Poate contrar credinței populare potrivit căreia, atunci când binecuvântăm ceva, ne punem amprenta de aprobare pe acel lucru, această formă de binecuvântare nu aprobă, nu descurajează și nici nu încurajează o acțiune, circumstanță sau eveniment. Nu aprobă și nici nu dezaprobă vreun punct de vedere. Pur și simplu recunoaște ce a avut loc. Actul de a recunoaște fără a emite judecăți este deschiderea care permite ca vindecarea să înceapă.

Iată motivul: când vedem ceva care ne îndurerează atât de tare încât trebuie să reacționăm, să ne închidem în noi sau să întoarcem spatele, tendința noastră este de a ignora ceea ce simțim. Acesta este modul în care facem față multor experiențe. Suprimăm emoția declanșată de ceea ce am experimentat și o ascundem undeva adânc în interior, ca să nu ne mai doară. Dar durerea nu ”dispare” pur și simplu. Se duce acolo unde o stocăm. Apoi, când ne așteptăm cel mai puțin, găsește o cale de a reapărea, de multe ori într- formă în care noi nu am alege-o niciodată. Acest fenomen se manifestă în special la persoanele care au trăit scene emoționale traumatice, variind de la condiții de război și viol până la abuz în copilărie și violență domestică.

Mânia disproporționată, care poate ieși la suprafață în astfel de momente, este adesea provocată de șocul unei experiențe anterioare din viață care nu a fost procesat, atunci când s-a întâmplat. În asemenea cazuri, un comentariu aparent nevinovat și necugetat al unui partener sau coleg poate deveni factorul declanșator, care trezește rana din trecut.

Capacitatea noastră de a ne „închide” în noi este mecanismul de apărare care ne permite să mergem mai departe în viață și să nu fie necesar să facem față durerii provocate de ceva ce ne șochează simțurile și sensibilitățile. În același timp, emoțiile care au fost create în noi sunt încă acolo, deși ascunse.

Tim Laurence consideră că recunoașterea suferinței este un pas neplăcut, dar necesar, în procesul de vindecare. „Este un proces de catharsis emoțional”, afirmă el, „care le permite oamenilor să treacă peste sentimentul că li s-a făcut o nedreptate.”

Unii oameni pot să descopere că mecanismul de apărare prin ascunderea durerii funcționează atât de bine, încât cred, de fapt, că au vindecat experiența. Ei pot chiar să creadă că au uitat ce anume i-a rănit inițial. Cu toate acestea, trupurile nu uită. Studiile au arătat că ADN-ul și celulele organismului nostru sunt în comunicare directă cu sentimentele pe care le avem cu privire la viața noastră. Pentru fiecare senzație, organismul creează substanțele chimice corespunzătoare.

Unele tradiții holistice chiar sugerează că boli precum cancerul sunt expresii ale sentimentelor de furie, durere și vinovăție nerezolvate care ies la suprafață din zonele corpului unde au fost stocate cu ani în urmă.

Ținând cont de aceste lucruri, se pare că ignorarea lucrurilor care ne rănesc are efecte pe termen lung care nu sunt în interesul nostru.

Este logic să găsim o cale de a transforma orice lucru care ne-a rănit într-o nouă experiență, benefică pentru noi. Putem face asta prin recunoașterea ei și prin a-i permite să se deplaseze prin corp. Aici intervine actul Binecuvântarii în procesul de vindecare.

Prin actul de a binecuvânta, îți asumi puterea de a te elibera de suferințele cele mai profunde ale vieții și de sentimentele nerezolvate.

Simplul fapt de a binecuvânta îți oferă puterea de a-ți schimba viața. Și face asta într-o clipă! Atunci când putem mai degrabă să alegem și să ne rugăm dintr-un loc al puterii și clarității decât din slăbiciunea dată de furie și suferință, ceva minunat începe să se întâmple.

Pare prea simplu pentru a funcționa? Un astfel de instrument puternic este pe cât de simplu sau de dificil alegem să fie.

Este ușor de înteles motivul pentru care binecuvântarea funcționează atât de bine. Este imposibil să judeci ceva în timp ce îl binecuvântezi. Mintea nu ne va permite să facem ambele lucruri în același timp.

Cheia pentru a primi darul Binecuvântării este că ea trebuie oferită.

În primul rând, găsește un loc unde să nu fii deranjat, unde nimeni să nu audă ce urmează să faci. Apoi, pur și simplu începe prin a rosti cu voce tare următoarele:

• „Binecuvântez pe ……………. ” (Pune aici numele celor care suferă sau au suferit.)

• „Binecuvântez pe ……………. ” (Pune aici numele persoanei sau lucrului care a provocat suferința. Este util să fii cât de exact posibil.)

• „Mă binecuvântez pe mine pentru că am fost martor la asta.”

Cu cât ești mai specific, cu atât vei crea un acces mai clar către amintirea suferinței din corpul tău. Repetă Binecuvântarea până când simți o căldură în corp care se extinde din centrul abdomenului spre exterior. Pe măsură ce continui, această senzație de căldură va crește și se va extinde în tot corpul.

Nu fii surprins dacă îți dau lacrimile și plângi în hohote. Acesta este modul prin care Binecuvântarea ne eliberează de suferință și îi permite să se miște prin noi. Atunci când procesul de Binecuvântare este complet, lumea ți se va părea diferită. Cu toate că motivul suferinței noastre există încă, ceea ce s-a întâmplat este că ne-am schimbat modul în care simțim suferința.

Aceasta este Puterea Binecuvântării.

Gregg Braden – Secretele pierdute ale rugăciunii                                                                                                             

Sursa: Editura For You