Gândurile și Sentimentele ne creează Realitatea
Fiecare dintre noi are aproximativ 60.000 de gânduri pe zi.
Toate aceste gânduri ale noastre produc consecințe, pentru că fiecare gând este, de fapt, o energie pe care o lansăm în Univers și nu doar în direcția dorită, ci în toate direcțiile.
Energia emisă de gândurile noastre își caută apoi, în drumul ei, o altă energie cu care să vibreze la unison, după principiul „ceea ce se aseamănă se adună”.
Fiecare gând, indiferent că este bun sau rău, declanșează un proces de rezonanță. Tot ceea ce va vibra la unison cu energia gândurilor noastre va fi atras automat în viața noastră.
Gândurile tale secrete, felul în care îi judeci pe ceilalți, vorbăria interminabilă a minții – totul formează un fel de intenție.
Așadar, prin gândurile noastre, noi emitem permanent energie către exterior, fapt care influențează într-o mare măsură ceea ce atragem în viața noastră. De aceea, o scanare atentă a propriilor ganduri, mai ales a celor despre noi înșine, ne ajută să conștientizăm ce anume avem de schimbat. Ştiți ce este minunat aici? Faptul că stă în puterea noastră să ne alegem gândurile. Precum la un televizor, putem comuta pe diferite programe, iar daca v-ați saturat de emisiunea „Sunt un prost. Nu fac nimic cum trebuie”, apăsați butonul și alegeți „Dragostea lui Dumnezeu mă înconjoară și mă susține în fiecare clipa a vieții”. Veți simți diferența.
În crearea realității noastre, nu doar gândul este „implicat”. Mai este și altceva…
Până nu demult, oamenii de știință au crezut că doar prin gândurile noastre emitem energie către exterior și că cel mai puternic emițător energetic din corpul nostru ar fi creierul, cu impulsurile sale electromagnetice.
Dar trupul nostru dispune de un emițător și mai puternic – INIMA – care generează un câmp electric mult mai mare decât cel al creierului. Aceasta este una dintre cele importante descoperiri ale secolului XX: faptul că inima omeneasca are un rol mult mai important decât acela de a pompa sânge în corpul uman.
Măsuratorile realizate au aratat ca inima generează un câmp electric care se extinde cu mult în afara corpului nostru. Acest câmp electric are o anumita formă, arătând ca un inel lat imprejurul trupului, cu o raza de aproximativ 2-3 metri.
Institutul HeartMath a mai descoperit că inima interacționează atât cu trupul, cât și cu mediul exterior prin câmpurile electromagnetice pe care le generează. Avem motive să credem că acest câmp generat de inimă are influență la mulți kilometri în afara corpului nostru, pornind de la locația fizică a inimii.
Cum poate inima să faca aceasta? În ce fel comunică ea? Cum sunt transmise informațiile?
În primul rând prin EMOŢII. Ştiința ne spune că atunci când simțim o emoție, ea este transpusă în energii electrice și magnetice corespunzătoare, care interacționează cu celulele corpului nostru și cu atomii lumii înconjurătoare pentru a produce acele efecte formidabile de care vorbesc toate tradițiile spirituale autentice. Ele știu cum să orienteze atenția aspirantului către inimă, pe când noi o orientăm către rațiune, creând astfel o societate foarte mentală, bazată doar pe logică.
Alte studii asupra inimii au arătat că aceste câmpuri electromagnetice generate de inimă au și o altă cauză la fel de importantă și anume CONVINGERILE noastre, toate acele lucruri pe care le credem cu tărie și în jurul cărora ne modelăm viețile.
Deci, nu numai emoțiile noastre sunt emise în afară, ci mai ales convingerile noastre . Iar inima este un fel de interfață care transformă toate emoțiile și convingerile noastre în energii electromagnetice.
Deci, prin sentimentele noastre, prin iubire, iertare, compasiune, dar și prin mânie, ură, supărare, noi putem produce modificări atât în trupul nostru, cât și la mulți kilometri în afara noastră.
Trăgând linie, este bine să reținem următorul aspect: deși creierul emite și el câmpuri electromagnetice, oamenii de știință au arătat că undele electrice produse de inimă sunt de o sută de ori mai puternice, iar undele magnetice sunt de 5.000 de ori mai puternice decat cele generate de creier.
Astfel se explică de ce vindecarea se obține mai repede printr-o susținere afectivă decât doar printr-un proces de gândire, pentru că noi emitem mai multă energie prin intermediul inimii decat prin intermediul creierului.
Sentimentele influențează ADN-ul Uman.
Sentimentele umane care izvorăsc din inimă, având în spate convingerile noastre puternice, modifică efectiv forma ADN-ului, iar acesta influențează atomii, după cum am văzut.
S-au testat efectele sentimentelor pure asupra ADN-ului. Pentru aceasta a fost izolat ADN de la diferite persoane în câte o eprubetă. Aceste eprubete cu ADN au fost supuse unor puternice câmpuri emoționale. Pentru aceasta, subiecții experimentului au folosit diferite tehnici emoționale și spirituale.
S-a observat un lucru care, protrivit vechilor legi ale fizicii, nu ar fi trebuit să se petreacă. În timp ce participantul emitea un câmp emoțional puternic, au putut fi măsurate reacții electrice la nivelul ADN-ului. Persoanele care au participat la acest test puteau influența molecula de ADN din eprubetă doar prin intermediul emoțiilor lor puternice.
Când subiecții experimentului emiteau stări de iubire, recunoștință, molecula de ADN se dilata, lanțurile ADN-ului se deschideau, se măreau.
Când subiecții respectivi trăiau stări de furie, frustrare, stres, molecula de ADN se micșora și bloca astfel multe din codurile sale, răspunzând emoțiilor negative printr-o evidentă contracție.
S-a observat astfel, în mod empiric, cum emoțiile, convingerile, sentimentele noastre pot modifica structura moleculei de ADN, precum și ordonarea acesteia în celule.
Mai mult chiar, oamenii de știință au remarcat că această blocare a codurilor ADN putea fi anulată de îndata ce experimentatorii emiteau din nou stari de recunoștință, iubire și fericire.
Aceste descoperiri, care au arătat că genele ADN-ului sunt modificate de energiile din exterior, stau la baza întemeierii unei noi științe, denumită Epigenetica. Creierul este un centru de comandă care interpretează evenimentele din exterior și apoi trimite în trup semnale corespunzatoare. Printre aceste semnale se numără atât reacțiile biochimice, cât și undele electromagnetice. Aceste semnale influențează în mod direct celulele și produc astfel modificări ale codurilor lor genetice.
Cu ajutorul unui ceas atomic foarte precis, s-a măsurat diferența de timp dintre emiterea unei emoții și reacția ADN-ului. S-a observat că reacția ADN-ului avea loc întotdeauna simultan.
Tot ceea ce gândim și simțim, ADN-ul nostru percepe în mai puțin de o nanosecunda (0,000000001 secunde), iar aceasta indiferent dacă mostra de ADN se află lângă noi sau pe cealaltă parte a Pământului.
Concluzia?
Gândurile și sentimentele noastre pot modifica ADN-ul, iar ADN-ul modifica în mod direct materia din care este structurată lumea.
Atunci când trăim anumite stări, cum ar fi, de exemplu, compasiune, iertare, dragoste, dar și stări negative, ca de exemplu mânie ură, supărare, gelozie, noi influențăm direct structura ADN-ului nostru, iar aceste modificari se propagă în trupul nostru, cât și în afara noastră pe distanțe extraordinar de mari, datorită câmpului cuantic, influențând tot ceea ce există în această lume.
ADN-ul uman are o influență directă asupra lumii înconjurătoare.
Există încă o descoperire științifică importantă care ne arată cum influențăm realitatea în care trăim.
Ştim, teoretic, că totul este interconectat și în mod tainic interdependent. Dar să vedem cum se traduce această lege, la nivelul micro-universului nostru.
Studiile de laborator au arătat că ADN-ul uman influențează direct substanța din care sunt formați atomii, adică niște particule micuțe de lumină, numite fotoni.
Fizicianul rus Vladimir Poponin a realizat niște experimente faimoase la începutul anilor ’90. El a pus într-o eprubeta închisă ADN uman și fotoni, dorind să afle ce influență are ADN-ul uman asupra fotonilor. Dintr-una dintre eprubete s-a extras tot aerul, pentru a obține “vid” (vidul este un termen care induce în eroare, deoarece el nu este un spațiu gol, ci este plin de informații și energie). Într-un astfel de spațiu există fotoni care pot fi măsurați destul de exact cu unele aparate specifice.
În experimentul lui Poponin, acești fotoni s-au distribuit, așa cum era de așteptat, în mod dezordonat, fără să respecte o anumită ordine.
Apoi a fost introdus ADN uman în această eprubetă vidată. Şi acum s-a produs un lucru foarte surprinzător. ADN-ul uman avea o influență directă asupra fotonilor: printr-o forță misterioasă, el ordona fotonii în forme regulate.
Acest aspect este foarte, foarte profund, deoarece arată că substanța din care suntem creați, adică ADN-ul, are o influență directă asupra particulelor din care este creată lumea înconjurătoare, adică fotonii atomilor. Este prima dată când știința occidentală a demonstrat ceea ce tradițiile spirituale străvechi au spus cu mult timp în urmă: suntem parte integrantă din această lume și o influențăm în permanență.
Iar experimentul nu se oprește aici… Când ADN-ul uman a fost extras din eprubetă, fotonii s-au comportat ca și cum ADN-ul era încă prezent acolo. Şi-au păstrat poziția lor ordonată. Fotonii și ADN-ul uman încă mai păstrau legătura, deși fuseseră separați fizic. Părea că un anume câmp subtil încă le ținea conectate.
Concluzia experimentului lui Poponin a fost aceea că există un câmp cuantic care ne unește cu tot ceea ce există în jurul nostru. Prin intermediul acestui câmp, suntem mereu în legătură cu toți și cu toate, fie că suntem conștienți sau nu de aceasta.
