Relația intuitivă dintre mamă și pruncul ei

Multe dintre descoperirile recente referitoare la inteligența inimii și la rolul acesteia în viețile noastre le aparțin cercetătorilor de la Institutul HeartMath (IHM), o organizație științifică de pionierat, care și-a dedicat activitatea cunoașterii potențialului deplin al inimii umane. Ca urmare a muncii de dezvoltare, care a condus la crearea unor tehnici ce sunt folosite astăzi de IHM, la începutul anilor ’90, au fost puse bazele acestei organizații. Similare cu concluziile la care au ajuns oamenii de știință la începutul secolului XX, studiile IHM atestă că funcționarea inimii noastre este mult mai profundă și mult mai subtilă decât s-a crezut în trecut. Dacă putem înțelege condițiile din corpul nostru care susțin intuiția, atunci avem posibilitatea de a re-crea acele condiții când dorim, fără a mai aștepta ca ele să apară ocazional în viețile noastre.

Un studiu realizat în anul 2007 a oferit unele dintre primele dovezi științifice referitoare la ce înseamnă cu adevărat intuiția și la modul în care apare ea. Scopul studiului a fost să cerceteze relația intuitivă care este normală între o mamă și copilul ei.

Studiul s-a bazat pe descoperirile precedente care demonstrau că semnalele generate de inimă au capacitatea de a-i influența pe cei din jurul nostru.
În acest studiu special au fost folosite monitoare pentru măsurarea undelor cerebrale din creierul mamei (asemenea măsurătorilor unui electroencefalograf convențional) și bătăile inimii bebelușului (asemenea unei electrocardiograme convenționale), în timp ce mama își ținea copilul în poală. Se credea că interacțiunea dintre câmpurile electrice ale bătăilor inimii bebelușului și câmpurile electrice ale creierului mamei determină alertarea mamei în funcție de nevoile copilului. Studiul a raportat că, la început, bătăile inimii bebelușului nu erau detectabile în creierul mamei. Cu toate acestea, când mamei i s-a cerut să-și concentreze atenția asupra copilului, tiparul din creierul ei s-a modificat radical și, în cazul unor subiecți, în mod neașteptat. Când mama și-a focalizat atenția asupra copilului ei, bătăile inimii bebelușului au fost detectate în undele cerebrale ale mamei.
Concluzia studiului a fost că prin schimbarea atenției asupra bebelușului, mama a devenit mai sensibilă la semnalele electromagnetice ale inimii acestuia.
Deși concluziile acestui studiu sunt importante pentru multe domenii ale vieții noastre, motivul pentru care mă refer la ele aici este cel mai bine sintetizat de oamenii de știință înșiși: „Aceste descoperiri au implicații contrariante, deoarece sugerează că o mamă aflată într-o stare de coerență psihofiziologică devine mai sensibilă la informațiile electromagnetice subtile convertite în semnale electromagnetice emise de copilul său.”

Cercetările continue ale IHM și ale altora atestă acum că limbajul acestor concluzii poate fi extins dincolo de relația mamă-copil, incluzând capacitatea noastră de a ne armoniza cu câmpurile subtile ale altor oameni și cu intențiile inimilor lor, indiferent de distanța dintre noi și ei.

Studiul din 2007 asupra relației mama-copil deschide calea unui mare număr de revelații și de oportunități benefice atunci când ne referim la crearea prin intenție a unor stări extraordinare de conștiință. Faptul că știința confirmă că bătăile inimii unui bebeluș influențează undele cerebrale ale mamei lui atestă faptul că noi suntem în mod cert conectați unii cu ceilalți în viața de fiecare zi. Dacă putem învăța să ne armonizăm inima și creierul, deschidem calea posibilității de a crea experiențe intuitive asemănătoare celor pe care le are o mamă cu pruncul ei.