Kinetoterapie

Ellas Center > Kinetoterapie

     Kinetologia sau kineziologia este o stiinta care se ocupa cu studul miscarii organismelor vii si al structurilor care participa la aceste miscari. In acceptiunea ei curenta se limiteaza la unul din domeniile kinetologie si anume aplicarea ei in medicina –kinetologia medicala.

    Kinetologia medicala studiaza mecanismele neuromusculare si articulare care sigura omului activitatile motrice normale preocupandu-se totodata de inregistrarea , analizarea si corectarea mecanismelor neuro-musculo-articulare deficitare. Domeniul medical al kinetologiei, cunsocut mai bine sub denumirea de kinetoterapie  este vechi de secole. Termenul de kinetoterapie a devenit in ultimul timp prea limitativ pentru rolul practic tot mai important pe care il joaca kinezia si anakinezia, ca mijloace de baza in asistenta medicala a omului sanatos si a celui bolnav. Asistenta medicala trebuie sa fie diferita in conceptie, mijloace si metode in functie de obiectivul urmarit. S-a ajuns pana la o diferentia in profilactica , terapeutica si de recuperare.
    Kinetologia profilactica cuprinde totalitatea metodelor si mijloacelor kinetologice care se adreseaza mentinerii si intaririi starii de sanatate, deci prevenirii starii de boala.

    Kinetologia de recuperare reprezinta principala arma a asistentei de recuperare functionala si are astazi o metodologie specifica.

    Kinetoterapia sau kinetologia terapeutica si-a redus mult campul de actiune propriu-zis , lasand azi largi domenii kinetologiei profilactice si recuperatorii.

    Prin kinetoterapie intelegem astazi , de fapt, kinetologia cu toate cele trei componente de mai sus. Vechimea impresionanta a acestei terapii se pierde in trecutul indepartat al omului, caci, daca informatiile scrise asupra terapiei prin miscare nu au decat 5000 de ani, este neindoielnic ca fiinta umana sesizase cu mult timp inainte beneficiile pe care i le aduceau exercitile de miscare pentru refacerea starii de sanatate.

    Conceptiile si metodologiile acestei terapii, legate la inceput de insesi conceptiile spiritual filosofice si de ritualurile pe care le-au generat acestea, asupra organismului, e de alta parte.
    Primele referiri la kinetoterapie se gasesc in scrierile chinezesti de acum  4700 de ani apoi in Vedele indiene de acum 3000 de ani. Grecia antica este considerate leaganul exercitiului fizic, al gimnasticii profilactice si terapeutice.
    Herodicus, profesorul lui Hipocrate, este primul medic grec care scrie despre valoarea exercitiului fizic, metoda terapeutica pe care si-a aplicat-o lui insusi. Hipocrate devolta ideea si practica gimnastcii: este primul care sesizeaza relatiile miscare-muschi, imobilizare –atrofie musculara precum si valoarea exercitiului fizic pentru refacerea fortei muculare. Dupa mai mult de un mileniu de obscurantism – cauzat in principal  de dezavuarea frumusetii si fortei omenesti in canoanele bisericesti – kinetoterapa incepe sa aiba un rol important in profilaxie, tratamenutl si recuperarea bolsii iar astazi are un rol deosebit de important in mentinerea si refacerea starii de sanatate a pacientului.

    Obiectivele de baza in kinetoterapie sunt:

    • relaxarea;
    • corectarea posturii si aliniamentului corpului;
    • cresterea mobilitatii articulare;
    • cresterea fortei musculare;
    • cresterea rezistentei musculare;
    • coordonarea, controlul si echilibrul;
    • antrenarea la efort;
    • reeducarea respiratorie;
    • reeducarea sensibilitatii.

    Relaxarea s-ar putea defini ca procesul prin care un sistem care a fost scos din starea de echilibru revine la o alta stare de echilibru similara su cea initiala. Relaxarea in kinetoterapie este un process pshihosomatic cu valoare terapeutica deosebita pentru ca ea se adreseaza concominent atat starii de tensiune musculara crescuta cat si starii psihice tensionate.

    Corectarea posturii si aliniamentului corpului presupune alinierea coloanei cervicale, a coloanei toracale si a centurii scapulare, a coloanei lombare si a pelvisului , alinierea extremitatilor inferioare.

    Prin cresterea mobilitatii articulare se urmareste in primul rand obtinerea unghiurilor functionale si, desigur, in al doilea rand, in masura in care este posibil, redobandirea intregii amplitudini a unei miscari

    Forta musculara depinde de mai multi factori: diametrul de sectiune al muschiului, numarul unitatilor motorii in actiune, frecventa impulsurilor nervoase, sincronizarea activitatilor unitatilor motorii active, marimea unitatilor motorii  etc. Ca tehnici de crestere a fortei musculare kinetoterapia foloseste exercitii izometrice si exercitii dinamice cu rezistenta si altele.

    Afectiuni ce se pot trata prin kinetoterapie:

    • afectiunile aparatului locomotor (ortopedice si posttraumatice),
    • tulburari de statica vertebrala(scolioze, cifoze), dureri la nivelul coloanei vertebrale (cervicale, toracale, lombare), cauzate de o activitate sedentara, la cei care stau foarte mult la calculator, soferi, supraponderali, etc; daca ele nu sunt tratate la timp, prin mijloace foarte simple si la indemana cum ar fi gimnastica medicala si masajul, pot degenera si pot cauza in timp dureri puternice la nivelul coloanei vertebrale, asimetria centuriilor (un umar mai sus si un umar mai jos), dificultati in a te ridica in picioare dupa o sedinta prelungita la birou in care ai stat nemiscat pe scaun mai multe ore.
    • afectiunile reumatice (spondilita, poliartrita reumatoida, artrita, reumatisme degenerative, reumatismul tesutului moale);
    • afectiunile neurologice (accidentele vasculare cerebrale, traumatismele coloanei vertebrale, boli degenerative si inflamatorii ale sistemului nervos, sindroame neurologice);
    • afectiunile aparatului cardio-vascular;
    • afectiunile aparatului respirator;
    • afectiunile metabolice (obezitatea);
    • maladiile congenitale (distrofia neuro-musculara, luxatie congenitala de sold, tetraplegie.