16
Mai

Boală genetică vindecată prin hipnoză – Michael Talbot

Ca un chirurg care pătrunde înăuntru și schimbă starea unui organ intern, un hipnoterapeut priceput poate pătrunde în psihicul nostru și ne poate ajuta să schimbăm cel mai important tip de credințe dintre toate, credințele noasre subconștiente.

Studii numeroase au demonstrat, în mod irefutabil, că sub hipnoză, o persoană poate influența procese considerate în mod obișnuit inconștiente. De exemplu, la fel ca și un multiplu, persoanele aflate sub hipnoză profundă pot controla reacțiile alergice, tiparele de curgere a sângelui și miopia. În plus, ele pot controla ritmul cardiac, durerea, temperatura corpului și chiar îndepărtarea unor semne din naștere. Hipnoza poate fi folosită pentru a realiza ceva care, într-un fel, este la fel de remarcabil ca și a nu suferi vreo vătămare după ce o floretă ți-a fost înfiptă în abdomen.

Acest ‘ceva’ implică o boală ereditară, care produce o desfigurare oribilă, boală cunoscută ca maladia lui Brocq. Victimile acestei boli dezvoltă un înveliș gros, cornos, peste piele, care seamănă cu solzii unei reptile. Pielea poate deveni atât de întărită și de rigidă, încât chiar cea mai ușoară mișcare poate provoca crăparea ei și sângerarea. Mulți dintre așa-numiții oameni cu piele de aligator din circuri erau, de fapt, indivizi cu boala lui Brocq, iar din cauza riscului de infecții, aceștia aveau vieți relativ scurte.

Boala lui Brocq era incurabilă până în 1951, când un băiat de șaisprezece ani cu o formă avansată a afecțiunii a fost trimis, ca ultimă resursă, unui hipnoterapeut, numit A.A. Mason, de la Queen Victoria Hospital din Londra. Mason a descoperit că băiatul era un bun subiect pentru hipnoză și putea intra ușor într-o stare de transă profundă. Pe când băiatul era în transă, Mason i-a spus că boala lui Brocq se vindecă și în curând va trece. Cinci zile mai târziu, stratul cornos care acoperea brațul stâng al băiatului a căzut, dezvelind pielea moale, sănătoasă, de dedesubt. După zece zile, brațul era complet normal. Mason și băiatul au continuat să lucreze pe diferite zone ale corpului, până când toată pielea solzoasă s-a dus. Băiatul a rămas fără semne de boală timp de cinci ani, după care Mason a pierdut legătura cu el.

Aceasta este extraordinar pentru că boala lui Brocq este o maladie genetică, iar vindecarea ei implică mai mult decât controlarea proceselor autonome, cum ar fi tiparele de curgere a sângelui și diferitele celule ale sistemului imun. Înseamnă să intri în planul principal, în programarea ADN însăși. Astfel, s-ar părea că atunci când ne accesăm straturile potrivite ale credințelor, mințile noastre pot nesocoti chiar propriul tipar genetic.

Universul holografic, Michael Talbot